Curtea Veche Borges intr-o seara obisnuita la Buenos Aires

In plimbarile cu el la mesele cu el in discutiile cu el rasuna vocea nevazatorului: sonora vesela surprinzatoare opozanta intima profunda vocea care echivala universul cu un cuvant care descifra alfabetul timpului care se arata disperata care te pacalea vocea care te invaluia pe tine celalalt. Vocea nevazatorului aceasta era esenta lui Borges. - Willis Barnstone Barnstone: Traiesti cumva pentru poezia sau povestirea sau eseul sau conversatia care urmeaza? Borges: Da asta da. Barnstone: Mie mi se pare ca esti un om norocos cu neincetatele obsesii legate de creatie si de compozitie pe care spui ca le ai. Stii cumva de ce ai avut parte de un asemenea destin sa fii scriitor? De-un asemenea destin sau de-o asemenea obsesie? Borges: Tot ce stiu este ca am nevoie de aceste obsesii. Daca n-ar fi ele de ce-as mai trai?! Sigur ca nu m-as sinucide dar m-as simti absolut fara rost. Asta nu inseamna ca ma gandesc tot timpul la ceea ce scriu ci ca trebuie sa scriu. Pentru ca daca ar fi ceva ce n-as scrie si m-ar obseda fara incetare atunci n-as avea ce face decat sa scriu acel ceva si sa scap de el. Borges a compus un sonet plin de patos si dezamagire inspirat de disparitia mamei si intitulat Remuscare: Am comis cel mai mare pacat din toate/ cate-i sunt date omului: n-am stiut sa fiu/ fericit. Focul gheenei cel vesnic viu/ o sa ma-nghita fara doar si poate./ Parintii m-au crescut in dreapta credint-a/ omului ce face din nopti si zile un joc/ de aer de apa de pamant si de foc./ I-am tradat. N-am fost fericit. N-am fost fiinta/ ce-o sperau in visul tineretii lor treaz./ M-am daruit simetriilor rasfrante/ ale artei cu-ncrengaturile-i marunte./ M-au vrut dedicat vitejiei. N-am fost viteaz./ Nicicand nu m-a parasit de cand exist / spectrul celui ce-am fost mereu: un om trist.
Azi 6,64 LEI
Cumpără la cel mai bun preț de la magazinele de mai jos sau caută alte produse:
Cere părerea prietenilor tăi:
Magazin recomandat
  • Curtea Veche Borges intr-o seara obisnuita la Buenos Aires

    Curtea Veche Borges intr-o seara obisnuita la Buenos Aires


    In plimbarile cu el la mesele cu el in discutiile cu el rasuna vocea nevazatorului: sonora vesela surprinzatoare opozanta intima profunda vocea care echivala universul cu un cuvant care descifra alfabetul timpului care se arata disperata care te pacalea vocea care te invaluia pe tine celalalt. Vocea nevazatorului aceasta era esenta lui Borges. - Willis Barnstone Barnstone: Traiesti cumva pentru poezia sau povestirea sau eseul sau conversatia care urmeaza? Borges: Da asta da. Barnstone: Mie mi se pare ca esti un om norocos cu neincetatele obsesii legate de creatie si de compozitie pe care spui ca le ai. Stii cumva de ce ai avut parte de un asemenea destin sa fii scriitor? De-un asemenea destin sau de-o asemenea obsesie? Borges: Tot ce stiu este ca am nevoie de aceste obsesii. Daca n-ar fi ele de ce-as mai trai?! Sigur ca nu m-as sinucide dar m-as simti absolut fara rost. Asta nu inseamna ca ma gandesc tot timpul la ceea ce scriu ci ca trebuie sa scriu. Pentru ca daca ar fi ceva ce n-as scrie si m-ar obseda fara incetare atunci n-as avea ce face decat sa scriu acel ceva si sa scap de el. Borges a compus un sonet plin de patos si dezamagire inspirat de disparitia mamei si intitulat Remuscare: Am comis cel mai mare pacat din toate/ cate-i sunt date omului: n-am stiut sa fiu/ fericit. Focul gheenei cel vesnic viu/ o sa ma-nghita fara doar si poate./ Parintii m-au crescut in dreapta credint-a/ omului ce face din nopti si zile un joc/ de aer de apa de pamant si de foc./ I-am tradat. N-am fost fericit. N-am fost fiinta/ ce-o sperau in visul tineretii lor treaz./ M-am daruit simetriilor rasfrante/ ale artei cu-ncrengaturile-i marunte./ M-au vrut dedicat vitejiei. N-am fost viteaz./ Nicicand nu m-a parasit de cand exist / spectrul celui ce-am fost mereu: un om trist. mai multe detalii aici
    în stoc
    6 ,64 LEI
Produse similare