Institutul European Discursul autonom. Strategii de comunicare

Ce este autonomia discursului ? Arthur Suciu incearca sa gaseasca un raspuns la aceasta intrebare. Lucrarea sa propune o noua clasificare a discursurilor, pornind de la criteriul autonomiei. Delimitarea in functie de genuri (jurnalistic , publicistic , literar, poezie , teatru , roman) este abandonata si inlocuita cu cea intre discursuri heteronome, adica integrative, si discursuri autonome, distantate fata de discursul heteronom ca discurs al ordinii sociale Arthur Suciu dezvolta in acest volum o abordare analitica a autonomiei ca �ansamblu discursiv�, iar nu ca un gest aleatoriu, determinat social: �Relatia de raportare autonoma nu are un caracter intamplator nu vizeaza secvente marginale ale discursului heteronom. Ba nu este instituita cu referire la orice fel de institutionalizari sau nil are in vedere doar anumite campuri, institutionalizate heteronom, fata de care individul privat se distanteaza. Chiar si atunci cand cl este distantat numai in ceea ce priveste relatiile de munca (a devenit somer sau pensionar) sau relatiile sociale (s-a insingurat), raportarea se realizeaza fata de ansamblul discursiv heteronom si fata de unitatea sa de inter-pretare� (p. 146). Doua concepte sustin aceasta demonstratie: distantarea si ironia.Astfel, intr-o prima miscare, autonomia este definita ca o �forma discursiva de distantare fata de discursul heteronom� (fata de discursul normativ). Distantarea trimite aici la un mecanism discursiv formal, diverse structuri lingvistice si comunicationale ce produc un elect tic discurs specific: repozitionarea actorului social fata de discursul heteronom. intr-o a doua miscare, strategiile de distantare utilizate in momente diferite si in contexte diferite sunt reluate si interpretate ca un discurs (un ansamblu discursiv) cu caracter ironic. Discursul ironic este expresia unor practici discursive diverse indicand un mod de distantare fata de discursul domi�nant din cercurile puterii (�prezenta dislocanta a ironiei�, p. 327). Asadar, �ironia� nu acopera aici sensul restrans al unui tip de atitudine, construit prin limbaj si alte forme de expresivitate, ci este un termen generic pentru constructia strategica a unui mod de raportare distantata fata de discursul dominant, reperabil la nivelul �ansamblului discursiv�: �Un roman este un discurs ironic, dar ironia sa nu rezulta din ironiile personajelor romanului, ci din ansamblul actiunilor si pozitionarilor acestor personaje, asa cum au fost puse in scena de catre autor� (p. 332). Nu este insa exclusa nici ironia ca atitudine ludica si autoreflexiva pentru ca intr-un alt loc autorul constata: �discursul heteronom este un discurs ideologic, un discurs al seriosului, in timp ce discursurile autonome sunt non-serioase� (p. 185).
Azi 39,02 LEI
Cumpără la cel mai bun preț de la magazinele de mai jos sau caută alte produse:
Cere părerea prietenilor tăi:
Produse similare